Denmark bans Marmite

After Denmark banned Redbull, now British Marmite is illegal in Denmark.

As far as Marmite goes, the Danish government hates the stuff. That at least is the conclusion that many foreigners have drawn following a ban on the sticky brown yeast extract.
The sales ban enforces a law restricting products fortified with added vitamins. Food giant Kellogg's withdrew some brands of breakfast cereal from Denmark when the legislation passed in 2004, but until now Marmite had escaped the attention of Danish authorities.

Marmite is not the only product to have fallen foul: Horlicks, Ovaltine and Farley's Rusks are similarly proscribed.
The ruling is not going down well with the country's substantial expatriate community – many of them work for large multinational firms such as Lego and Vestas, only to move away after a year or two.
The government has admitted it is having trouble retaining these highly skilled foreign workers, and has even debated measures in parliament to make them stay. This latest move is unlikely to help.
Recent comments from the Danish immigration minister, Søren Pind, that foreigners should "assimilate" or leave, coupled with the country's recent unilateral decision to reinstate border checks, have left some residents questioning the motivation behind the crackdown.

Lyndsay Jensen, a Yorkshire-born graphic designer in Copenhagen, despaired of the move.
"They don't like it because it's foreign," she said, adding that she already planned to send off for supplies from abroad. "But if they want to take my Marmite off me they'll have to wrench it from my cold dead hands."

More at Guardian and at The Telegraph (Marmite made illegal in Denmark)

Deportations

This indonesian She is threatened with eviction.

The Straarup Family She must leave in October 2010, after 9 years in Denmark, married to a Danish and have two children with Danish citizenship.

Violence and Racism in Copenhagen

Cazul Jersild vs. Danemarca

O chestiune distinctă – care poate apărea în raport de presă - este cea a publicării/difuzării unor interviuri al căror conţinut ar fi apreciat de organele de urmărire penală sau de instanţele de judecată drept “propagandă în favoarea statului totalitar”. În acest sens, este relevantă decizia Curţii Europene în cazul Jersild vs. Danemarca, unde Curtea a decis că nu răspunde „necesităţii într-o societate democratică” restrângerea libertăţii de exprimare a ziaristului care a ales modalitatea interviului (difuzat apoi la televiziune) pentru a informa publicul cu privire la o chestiune de interes general, şi anume, existenţa atitudinilor rasiste şi prezentarea autorilor unui astfel de discurs şi comportament. În speţă, jurnalistul a luat un interviu membrilor unei grupări de tineri extremişti şi a difuzat pe postul de televiziune afirmaţiile rasiste şi xenofobe ale acestora. Reţinând că scopul urmărit de ziarist la realizarea interviului nu a fost de a propaga idei rasiste, ci de a expune public problematica specifică discriminării, aflată deja în atenţia opiniei publice, Curtea a decis: „Informaţiile exprimate pe baza unor interviuri, editate sau nu, constituie unul dintre cele mai importante mijloace prin care presa poate să-şi joace rolul vital de ‚câine de pază’. Pedepsirea unui ziarist pentru că sprijină răspândirea afirmaţiilor făcute de o altă persoană într-un interviu ar stânjeni serios contribuţia presei la discutarea chestiunilor de interes public…”. Chiar dacă acest caz priveşte discursul rasist, principiul referitor la publicarea/difuzarea unor interviuri cu un conţinut contrar principiilor democraţiei este aplicabil ori de câte ori jurnalistul, cu bună credinţă, intenţionează să informeze publicul asupra existenţei unor astfel de comportamente, discursuri şi persoane.