Nenumărate izvoare istorice confirmă continuitatea filonului tracic, din care făceau parte şi geto-dacii, şi influenţa pe care acesta a exercitat-o de-a lungul mileniilor în Europa, dar de multe ori, aceste izvoare sunt ignorate.
Împinşi de marea năvălire a hunilor, goţii din Europa de răsărit au ajuns până în Scandinavia. În Evul Mediu se spunea că strămoşii danezilor s-au numit iniţial daci şi că au venit în zona Mării Baltice de la Marea Neagră (Popescu-Puţuri, Pe urmele strămoşilor, Rev. Magazin istoric, nr.2, 1988).
Carolus Lundus (Karl Lund) de la universitatea din Upsala remarca, în secolul al XVII-lea (1687), asemănări între credinţele religioase vikinge şi cele geto-dacice; ambele popoare adorau ca zeu principal pe Zalmoxis, în lucrarea de referinţă „Zamolxis primus Getarum legislator“.
Regii danezi, până doar acum câteva sute de ani, se auto-intitulau „reges daciae”, păstrând astfel memoria ancestrală a originii lor. La 1275, este menţionat un rege danez numit Petrus de Dacia, aflat în fruntea unui... „Colegiu al Daciei”!
O baladă normandă afirmă ca normanzii (danezii, stabiliţi in nord-vestul Franţei) îşi au originea la "mult marele fluviu Dunăre…numiţi Dani, care erau anticii Daci…"
Ou de Danube un flum mult grant,
K'Ester claiment, cler e luisant,
Ki le regnes vait devisant,
A cele part torne en corant
Furent cil apele Dani,
Ki esteient ancieis Daci…
Unde Dunărea, un fluviu mult grandios
Care este ?, clar şi luminos,
Care domina ?…?….
La acea parte întoarce alergând
Fură deci numiţi Danezi,
Care erau anticii Daci…
Iată, aşadar, un leit-motiv ce caracterizează istoria medievală, acela de a integra în partea occidentală a Europei valorile incontestabile ale civilizaţiei dacilor.
No comments:
Post a Comment